Un destin tragic

Soarta unei vieti este in mare masura influentata de actiunile si mediul in care ne formam, chiar daca in popor este incetatenita ideea ca destinul unui om este supervizat intr-un fel de divinitate, eu cred ca mai degraba noi il facem si suntem produsul societatii in care traim. Forta sau vointa supranaturala despre care se crede ca hotaraste in mod mod fatal si iervocabil tot ceea ce se petrece in viata unui om nu influenteaza deloc soarta unui om totul tine de omul respectiv si de circumstantele prin care este nevoit sa treaca.

Cunosc in mare viata unui om cam de-o varsta cu mine care a avut parte de un destin tragic si o viata irosita daca stau bine sa ma gandesc. Nu pot sti exact cauzele care au dus sau au influentat acest destin tragic insa totul a inceput in adolescenta. o adolescenta rebela care avea ca si cauze in mare problemele familiare si neatentia parintilor care n-au fost pe faza sau n-au stiut cum sa gestioneze o criza majora ce a aparut in viata adolescentului. In general stim ca adolescentii sunt usor influentabili si isi cauta exemple de comportament pe care sa le urmeze, iar daca nu-i oferi adolescentului un exemplu bun in imediata proximitate cum este spre exemplu familia el o sa caute in afara ei. In cazul nostru adolescentul nu a gasit un exemplu in proximitatea familiei si a cautat in alta parte. Printr-o conjunctura nefavorabila si probabil fiind un adolescnt mai influentabil a intrat intr-o gasca de cartier, luand-o pe un drum gresit, alegand un exemplu negativ. Cu gasca a inceput sa petreaca tot mai mult timp neglijand relatiile cu ceilalti, regasind in gasca suportul probabil care lipsea din partea familiei.

suntemprodusulmediului.ro

Intrat in gasca totul era frumos, doar ca unii din gasca au inceput cred ca initial din bravura si curiozitate sa fure din masini, lucru cu care s-au ocupat o buna bucata de vreme. Chiar daca sa zicem o perioada de timp le-a reusit afacerea, au intrat in vizorul politiei si in scurt timp au fost prinsi. Nu se stie exact cine si cati din gasca luau parte la spargerile din masini, insa toti au intrat ca si partasi intr-un dosar penal inclusiv adolescentul nostru. In prima instanta parintii au platit o cautiune pentru el si a scapat fara condamnare si o perioada de timp adolescentul parca si-a revenit la o viata normala. Ulterior nu se stie exact din ce cauze sau cum au evoluat relatiile dintre el si familie sau cat de preocupata era familia de viitorului lui, insa a calcat din nou stramb intrand in gasca refacuta si relunad relatiile cu vechii prieteni in care a gasit sprijin si un exemplu de urmat. In scurt timp si-au reluat si activitatile infractionale, urmate de furturi din masini, astfel facand rost de bani pentru distractii prin comercializarea obiectelor furate. Viata asta era destul de atractiva si palpitanta pentru un adolescent, care traia si se manifesta ca un adult. Rapid politia a luat urma gastii si au instrumentat un nou dosar penal, dar de data asta adolescentul nu a mai primit sprijinul familiei si a depasit varsta majoratului, astfel a primit o condamnare de cativa ani de inchisoare.

Dupa condamnare, familia si cunoscutii au aruncat anatema peste adolescent condamnandu-l la randul lor la un fel de “damnatio memoriae”. Nu cunosc amanuntele anilor de detentie, dar dupa eliberare nu s-a putut reintegra in societate cazand in patima alcoolului si traind de pe-o zi pe alta, fara un venit stabil, repudiat de familie dar si de societate. Intr-o iarna consumand alcool peste masura in drum spre locuinta de la bar, a cazut pe marginea drumului si a stat asa inghetandu-i picioarele. In urma evenimentului, medicii nu i-au mai putut salva picioarele si au fost nevoiti sa i le taie. Astfel destinul lui a luat o turnura si mai tragica, fiind nevoit sa traiasca tot restul vietii imobilizat intr-un scaun cu rotile. Chiar daca anii au trecut relatiile cu familia au ramas la fel in damnatio memoriae, societatea nu l-a acceptat, nu a reusit sa-si intemeieze nici macar o familie, nu se poate intretine. Totusi o asociatie de intr-ajutorare a facut un pic ceva in plus pentru el oferindu-i un loc intr-un azil de invalizi. Probabil daca subiectul nostru primea la eliberare un minim de suport din partea societatii putea duce acum o viata normala.

Cred ca sunt mii de povesti despre destine la fel de tragice sau mai tragice ca asta, care ar trebui sa ne puna pe ganduri si sa constientizam ca o influenta buna si o acceptare a unei greseli la momentul potrivita poate schimba un destin intotdeauna. Din aceasta perspectiva acum este nevoie sa sustinem programe care sa ofere un suport de calitate pentru reintegrarea fostilor detinuti in societate, incercand sa le asigure acestora conditii minime pentru o viata normala: o locuinta si un loc de munca. Fiecare om merita sa primeasca o a doua sansa si este important pentru noi toti sa sustinem reintegrarea fostilor detinuti si sa le oferim o a doua sansa, multi dintre ei vor reusi sa duca o viata normala chiar daca in trecut au facut greseli, au constientizat ca au urmat un drum gresit, ei pot renaste oferindu-le o sansa ei se pot reintegra mai usor in societate dupa o detentie.

In acest sens programul suntemprodusulmediului.ro isi propune formarea profesionala si certificarea competentelor pentru detinutii aflati in regim deschis si semideschis. Proiectul se ocupa cu pregatirea si motivarea angajatilor penitenciarelor pentru o interactiune mai buna cu detinutii. In plus prin cooperarea cu posibili angajatori, parteneri sociali si reprezentanti ai comunitatii, se incearca sa li se ofere fostilor detinuti o a doua sansa prin care sa se reintegreze in societate si sa avem cat mai putine recidive si cat mai putine destine tragice. Eu sunt decis sa ofer unui detinut o a doua sansa, dar tu o vei face?